Zgomotul la Locul de Muncă
În general zgomot este orice sunet jenant, nedorit. Zgomotul profesional este un complex de sunete cu intensităţi şi înălţimi diferite, produse în timpul activităţii profesionale. Zgomotul profesional este acceptat şi recunoscut oficial în cadrul obligaţiilor profesionale.
Există multe locuri de muncă cu expunere la zgomot: în minerit, în industria constructoare de maşini, în industria metalurgică, în industria textilă, în industria alimentară, în agricultură, în telecomunicaţii, în transporturi, în centrale electrice, la exploatarea şi industrializarea lemnului, ş.a.
Zgomotul profesional poate afecta şi lucrători care nu efectuează munci zgomotoase dar îşi desfăşoară activitatea în vecinătatea spaţiilor în care se desfăşoară activităţi zgomotoase neizolate.
Zgomotul poate fi constant (maşini de ţesut în confecţii) sau impulsiv (lovituri de ciocan). Valoarea maximă care nu trebuie depăşită pe parcursul programului de 8 ore zilnic este de 87dB(A). În condiţii de supra solicitare neuropsihică deosebită (laborator, dispecerat, etc.) valoare limită de expunere admisă nu trebuie să depăşească 60 dB(A).
Zgomotul produce perturbări psihice, oboseală prematură, creşterea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace şi tulburări digestive. Expunerea la zgomot peste limita admisă poate conduce la pierderea auzului care de obicei afectează ambele urechi şi este ireversibil. Zgomotul determină creşterea riscului de accidentare prin scăderea puterii de concentrare, distragerea atenţiei în timpul muncii, dificultatea de a auzi vocea şi semnalele auditive, mascarea sunetelor care avertizează pericolele şi creşterea stresului şi a posibilităţii de apariţie a erorilor. În cazul femeilor gravide, zgomotul poate afecta auzul fătului, în special în cazul sunetelor cu frecvenţă joasă.
Măsurile de prevenire a efectelor nocive ale zgomotului au în vedere concepţia posturilor de muncă şi selectarea procedurilor tehnice sigure de lucru; presupun măsuri generale de izolare a surselor de zgomot prin ecrane fonoizolante sau carcasare fonoizolantă a echipamentului tehnic; izolarea personalului care lucrează în zona cu expunere la zgomot în cabine fonoizolante şi măsuri de organizare a muncii care se referă la stabilirea programului de lucru şi a duratei pauzelor în funcţie de durata expunerii la zgomot.
Mijloacele individuale de protecţie la zgomot, antifoanele, sunt de două tipuri: interne (dopuri care se introduc în canalul auditiv) şi externe sub forma unor căşti care acoperă pavilionul urechii. O prevenire eficientă a hipoacuziei şi a surdităţii profesionale presupune întreprinderea unui complex de măsuri conjugate: tehnice, organizatorice şi medicale din partea managerilor, a inginerilor, a medicilor în echipă pluridisciplinară în vederea promovării sănătăţii la aceste locuri de muncă.
